Monday, March 05, 2012

Foto reportaj Pastele Cailor Targoviste - Tudorita

Toţi am auzit de-a lungul anilor expresia *La Paștele Cailor* referindu-ne mereu la un moment inexistent. Ei bine, bulgarii au dorit să ne arate că nu e chiar așa. Astfel că în prima duminică din Postul Paștelui, sătucele din Bulgaria și comunitățile din alte țări balcanice sărbătoresc *Todorovden* ( ziua sfântului Teodor) care este cunoscută și ca Konski Velikden, adică Paștele Cailor!

În weekend ce tocmai a trecut am fost și eu pentru prima dată în Târgoviște (Dâmbovița) să văd cum sărbătoresc bulgarii din cartierul Matei Voivevod. Mai ales fiindcă în acest an sărbătoarea picase fix în aceeași zi cu Ziua Națională a Bulgariei. Deci se anunța o zi faină de tot!

În Târgoviște acestă zi poartă numele de Tudorița. De unde numele de Todorovden? De la Sfântul Teodor Tiron. Se spune că la 40 de ani după moartea sa, Împăratul Iulian (332-363) dorea cu ardoare revenirea la tradițiile păgâne. Așa că a decis să facă ceva pentru a strica tradiția creștină. Știind că Postul Paștelui începe cu 40 de zile înainte de sărbătoare, a decis să strice acest ritual al creștinilor. Așa că el a ordonat primarului Constantinopolului să stropească cu sângele unor animale sacrificate (în cinstea unor zei) toată mâncarea fără carne din agora (piața). Astfel el credea că oamenii vor mânca și vor încălca tradiția, ofrindu-i lui un motiv de batjocură, și șansa de a îi numi păgâni. Din păcate primarul a respectat aceste ordine.

Tradiția bisericească spune că Sfântul Teodor s-a ivit în fața Arhiepiscopului de la Constantinopol, demascând astfel fapta ordonată de Iulian. Arhiepiscopul auzit acest lucru, a ordonat oamenilor să nu cumpere nimic din piață în aceea săptămână. Și urmând indicațiile date de Sf. Teodor, oamenilor li s-a sugerat ca în acele zile să prepare și să mănânce doar colivă.
O altă legendă spune că Sfântul Teodor s-a dezbrăcat de cele 8-9 cojoace (precum era în zona mea Baba Dochia), a încălecat un cal alb și a galopat către Dumnezeu pentru a-l ruga să aducă primăvara și vara mai repede. De aceea în unele zone ale Bulgariei se organizează și în ziua de azi curse de cai. Pentru a vedea care este vestitorul primăverii.

„Este ziua în care grădinarul bulgar şi calul său, după un obicei străvechi merg la biserică şi primesc binecuvântarea preotului pentru a fi sănătoşi în anul care urmează. La biserică, preotul binecuvântează cu apă sfinţită şi cu konceta (căluţi din aluat de pâine) pentru sănătate. După slujba religioasă femeile oferă konceto bărbatului, iar acesta împarte darul în două părţi egale, jumătate o mănâncă el, jumătate o dă calului, pentru a întări legătura dintre ei. Muncile de primăvară începeau în credinţă şi speranţă de mai bine.” (zaedno.ro)

Posterul evenimentului. Vizibil peste tot în cartierul bulgăresc.
Noi am ajuns în Târgoviște chiar în jur de 11 și 10 minute, exact la timp să vedem cum căruțele de cai defilează în jurul Porții Bucureștilor! Am ajuns noi puțin mai târziu decât era planificat. Dar chiar dacă am ratat startul oficial, sărbătoarea era în toi! Am parcat repede mașinuța și am fugit către biserica Sfântul Nifon, unde se pregăteau toți să se sfințească bucatele alese.
Până am ajuns în fața bisericuței.. majoritatea gospodinelor deja intraseră și se pregăteau să înceapă slujba de sfințire a bucatelor, urmând ca apoi preoții să meargă și printre cai, sfințindu-i și pe aceștia. Văzând că la biserică se aglomerează, am pornit mai încolo pe străduță.. înspre puzderia de oameni!
Chiar m-am bucurat mult să văd că au fost ceva oameni care s-au deranjat să vină până la Târgoviște în aceea zi faină de sâmbătă! Păcat că mulți eram bucureșteni și puțini localnici. Apropo, pentru cei care vin dinspre Găești (cum am venit noi), mergeți până în centru și acolo întrebați de Micro 11 sau Cartierul bulgarilor/sârbilor, cunoscut și sub numele de Matei Voievod. El începe imediat după Poarta Bucureștilor. Dacă însă veniți dinspre Buftea (și nu A1) atunci o să intrați fix în cartierul lor din prima încercare!
Și aici ca în multe alte orașe din zonă, bulgarii s-au ascuns mult timp sub numele de sârbi, motivele sunt numeroase, dar e doar ciudat cum până și ei au simțit că sârbul e un apelativ mai prietenos. Revenind la locație, după cum vă spuneam zona e ușor de găsit, chiar și fără a cunoaște orașul. Mai ales că și căluții plini de brizbrizuri captează repede atenția.
Caii erau toți frumoși îmbrăcați, țesălați.. iar călăreții erau și ei îmbrăcați pe măsură și încercau toți să ofere un spectacol cât mai frumos. La fiecare 5 minute, alt cal reușea să adune mulțimea în jurul său.
Caii se mai și hârjoneau între ei din când în când. Spre deliciul publicului desigur. De precizat că în concurs erau înscriși cam 26-27 de participanți.
Un superb lipizzaner!
Cât timp a durat slujba ne-am învârtit printre cai și căruțe și ne-am bucurat că puteam să-i admirăm în voie. Mai ales că erau și câțiva participanți care aveau grijă de căruțe în zonă. Ne băteam pe acolo pe cadre cu cei de la Orașul.ro și televiziunile. Erau uimitor de multe aparate foto în zonă.
Superbele costume populare lucrate manual. Obicei ce s-a transmisă din mamă în fiică de ani de zile. Băbuțele din ziua de azi erau tare mândre să își vadă feciorii și fetele îmbracatele în vechile straie. Le vedeau de pe margine cum radiau de fericire.
Deși portul lor seamănă mult și cu portul românesc din zona Dunării, chiar este autentic, mai ales că am găsit asemănări mari cu portul popular din zona Provadia (în apropiere de Varna).
Privind în timp.
Micul diavol tazmanian. Pe cât era de mic acest ponei, pe atât de mult zgomot scotea. Necheza într-una! Și se tot agita și se smucea.. de la un moment dat a fost nevoie de 3 oameni care să-l țină țintuit locului.
Pentru sărbătoarea asta tot cartierul s-a gătit încă de dimineață. Femeile s-au trezit odată cu venirea zorilor și s-au apucat de bucătărit pentru ca micuțele *koncheta* să fie gata până la începerea slujbei. Koncheta sunt micile pânici făcute special pentru această sărbătoare. Denumirea vine de la kon = cal, koncheta însemnând căluți. Nu prea mi-au semănat mie a căluți, dar aveau o formă faină și un gust incredibil!
Comuniunea dintre om și animal.
Micul nărăvaș.
De ce este Paștele Cailor atât de important? Pentru că este prima zi când căluții sunt scoși din grajduri după o iarnă lungă și grea. Este șansa lor să zburde veseli și să-și arate măiestria în public. Mai ales că fiecare căluț avea propriul său talent special. Ei primesc încălșări noi cu această ocazie (potcoave) și de asemenea li se pune câte o fundiță roșie de căpăstru pentru a nu fi deocheați din greseală de careva.
Păstrătorii tradiției
Am înțeles că această tradiție s-a reluat de vreo 4 (sau 5) ani. Tradiția a existat încă din timpuri străvechi, dar odată cu venirea comuniștilor și cu colectivizarea, bulgarii au fost nevoiți să renunțe la straiele lor distincte și să se amestece cu românii. Astfel că timp de mulți ani.. obiceiul a fost dat uitării. Dar din fericire asociația Zaedno l-a reluat și chiar îl transformă odată cu trecerea anilor într-un mic obiectiv turistic, indiferent de vreme!
bucatele dintr-un coșuleț! Koncheta și fructe.
Gospodinele ieșind din biserică, după slujba de sfințire a mâncării. După cum se vede.. fiecare avea un coșuleț plin de bunătăți.
După slujbă, gospodinele și fetele tinere se îndreptau către căruțele de care aparțineau. Alaiul de fete era urmat de preoți (unul bulgar și unul român) și de către cântăreți. Aceștia veneau din urmă pentru sfințirea animalelor, crezându-se astfel că acest lucru va sedimenta mai bine relația dintre cal și stăpân și va duce la obținerea unei recolte mai bogate.
gustoasele koncheta. Apropo, dacă ajungeți pe acolo.. neapărat să le spuneți bulgarilor *Chestit Praznik!*. În mod sigur se vor bucura să audă această urare pe limba lor.
Alți ponei. De data asta mult mai cuminței și incredibil de arătoși. O trăsură cu mult șarm a fost aceasta! Alt lucru ce m-a impresionat a fost starea trăsurilor, mai toate fiind destul de ferchezuite și înfrumusețate. A fost plăcut să văd oameni care se mândresc cu faptul că sunt grădinari și că își cinstesc astfel animăluțele dragi.
Puțin spectacol. Micuțul din imagine a dorit să atragă blițurile asupra sa!
După ce gospodinele ajungeau co koncheta în zona căruțelor, se duceau la stăpân/călăreț și îi înmânau lui prima buncață. Acesta lua koncheta și mânca el jumate, animalul jumate. Un ritual de respect și egalitate. Era foarte important ca cei doi să împartă această pâinică. Se credea că aceasta îi ajuta în formarea unei legături cât mai puternice.
Galopând către inima cartierului Matei Voivod unde au avut loc festivitățile. Din păcate tot ce se întâmpla acolo era puțin haotic pentru cineva ca mine, care era acolo pentru prima dată. Trebuia pur și simplu să urmezi turma pentru a vedea ce se întâmplă în continuare.
Micuțul ponei alb.
Bătrânei bulgari admirând parada cailor.
Zorro defilând și arătându-și măiestria.
Un cartierul unde timpul a stat în loc și unde grădinăritul este la mare rang, fiind considerat ceva cu care să te mândrești. Mai ales că mai toți știm că bulgarii sunt tare buni la grădinărit roșii și castraveți.
Admirând demonstrațiile din fața porții.

6 comments:

Liliana said...

Extrem de frumos reportaj! Felicitări.

Roxana said...

Ce ma bucur ca am putut sa citesc si admir fotgrafiile tale, mi-au adus aminte de povestile bunicii din copilarie. Si bunicul meu a avut un lipizzaner, pe care il chema Ghidran si pe care l-a cumparat de la Pitesti de undeva si a venit calare pana la Bucuresti. Frumoase traditiile astea, frumosi caii, si oamenii parca-s mai veseli, mai optimisti.

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Liliana - mă bucur tare mult că ţi-a plăcut micul reportaj. Mai am câteva poze faine. Din fericire am avut ce poza! Am avut parte şi de o vreme bună.. ca de sărbătoare.

Sper că până în weekend montez şi filmuleţul cu ce a fost pe acolo.

@Roxana - Ce frumos! căluţii astia pur şi simplu te vrăjeau. Mai ales când îi vedeai şi cum se chinuiau să te impresioneze..

Chiar tare faine tradiţiile! ştii câţi bătrânei veseli am văzut pe acolo? îţi era mai mare dragul să vezi cu câtă mândrie se uitai la cei tineri cum duc mai departe datina străbună!

Vulpita said...

Foarte bine realizat fotoreportajul tau, felicitari! Eram sigura ca o sa postezi ceva pe tema asta, de cand am vazut stirea la TV :-)

Dudian said...

Foarte dragute pozele tale, poate la anul o sa ajung si eu...Alex.

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Vulpita - Anul asta imi doresc sa ajung la cat mai multe sarbatori de acest gen. M-am apucat de cercetat sa vad ce altceva mai gasesc prin zona.

@Alex - Trebuie neaparat sa mergi! O sa vezi ca iti va place la nebunie!