Saturday, April 14, 2012

Foto Reportaj Rasarit de soare in Bucuresti - sambata

Dacă mi-ar fi spus cineva că o sa am parte de o experiență așa de faină trezindu-mă la o oră când mulți abia revin la hotel plăpumioara, și plimbându-mă prin centrul Bucureștiului aș fi zis că îi lipsește o țiglă. Dar norocul meu cu Octavian, care într-o frumoasă seara de vineri ne-a invitat (pe mine și pe ALEX) să ne plimbăm prin zona Unirii așteptând răsăritul.

Recunosc, că inițial când am auzit că trebuie să fiu în centru la 5.45 am crezut că poate nu voi merge. Norocul meu că Alex a fost încântat de idee din prima, așa că la 4,45 ne-am trezit, la 5 și puțin deja ieseam pe ușă. Am plecat din Berceni cu primul metrou și la 5.45 eram deja la Mitropolie, unde am găsit o băbuță drăguță ce vindea zambile. Am luat și noi un buchețel. Cred că au fost cele mai frumoas mirositoare zambile de pe anul asta. Am impresie că biata băbuță abia ce le culesese din grădină.
La ora aia, doar noi, polițiștii și câțiva oameni ce așteptau tramvaiul ce mai erau în zonă. În rest era destul de pustiu, doar câteva mașinuțe fiind pe stradă. Un București liniștit cu aer de Paris după cum zicea un bun amic olandez.
Până în 6 a venit și Octavian și apoi ne-am pus pe treabă! Mai ales că mai aveam foarte puțin până să înceapă soarele să scoată capul, sau cum ziceau cei de la Travka *să răsară dintre blocuri și tramvaie*.
Din păcate, un muncitor din zonă ne-a cam stricat cheful. Am apucat să facem doar câteva cadre cu bulevardul plin de fântâni și cu lumina de amurg, ce era ajutată de felinarele de pe bulevard. Imediat ce s-a făcut 6, un nene vrednic ne-a stins luminile.
Cred că a fost pentru prima dată când am văzut intersecția asta atât de goală. Amuzant era că deși nu erau mașini în zonă, gușterii erau prezenți la datorie să dirijeze traficul.
După ce am tot pozat înspre Casa Poporului, am mers spre fântână. Fiind așa matinal, nu am avut parte de niciun paznic care să ne întrebe ce facem noi acolo pe mijlocul drumului. Așa că ne-am urcat pe zidul fântânii și am început să pândim momentul când soarele urma să apară.
Din fericire așteptarea nu a durat mult. După doar câteva minuțele.. bulevardul Unirii era inundat de o lumină roțiatico-portocalie care prezenta blocurile într-o cu totul altă lumină. Chiar mi se părea că nu mai sunt la fel de comuniste ca aspect.
Am mai aruncat un ochi și către Casa Poporului.
Trupa matinală
Octav și răsăritul
Un moment în care chiar simțeai că centrul este al tău!
Buchețelul nostru de zambiluțe
După ce am epuizat zona Unirii, am fugit către centrul vechi, dorind să surprindem o parte din lumina matinală căzând pe clădirile noastre preferate.
Am ajuns pe la *La mama*, unde scăunele alea și luminca dimineți mă făceau să zbor cu gândul către o capitală din Europa Centală sau de Vest. Mai lipsea o cafeluță și un croissant și voila!
Amuzant era că mergând așa pe străduțe încă auzeam muzica de tip bumți-bumți din diversele cluburi de pe Lipscani sau adiacente. Și odată cu muzica se mai auzeau și țipetele de bucurie (sau tristețe că e dimineață) ale participanților. Noi abia ne trezisem și ei încă nu ajunseseră la nani.
Zona Lipscani
Apoi am venit în zona mea preferată. Aici deja soarele era sus pe cer și lumina nu mai era la fel de difuză. Cred că a fost prima dată când am văzut cu arată Carul cu Bere fără picior de om.
Bisericuța Stavropoleos.
După ce am explorat și centrul vechi distracția noastră s-a terminat. În jur de 2 ore am petrecut în aceea sâmbătă dimineață bucurându-ne de o cafeluță, de lumina, de liniște și de revedere!
Vă doresc și vouă astfel de sâmbete faine! Chiar dacă am avut parte de mai puțin somn, cred că a meritat din plin efortul!

Pentru a vedea și pozele făcute de Octavian (Papuashu) vă invit aici, pe blogul său! Cu siguranță o să vă placă și detaliile surprinse de el.

9 comments:

Narcisa said...

aaaa ce-mi place momentul ăsta al zilei. foarte faine fotografiile!

Dianora Ungureanu-Maier said...

Și mie mi-a plăcut mult! Deși mai prinsesem răsăritul prin București în drum spre casă, niciodată nu a fost atât de frumos ca acum!

Roxana said...

Nu, ca data viitoare ma scol si eu! :)) Numa' da-mi un sms. Sunt superbe, asa imi place orasul asta in anumite momente! Superbe fotografiile!

Bijuterii said...

Pentru mine rasaritul e cel mai frumos moment din zi, deci pozele tale imi plac cu atat mai mult.

Aris said...

Bucurestiul cel mai frumos..dimineata la rasarit intr-o zi de sambata cand pare o capitala neaglomerata si usor de vizitat!

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Roxana - cu siguranta te vom anunta! :) Probabil prin toamna cand se schimba cromatica sa mai facem ceva similar.

@Bijuterii - Da, rasaritul in Bucuresti poate fi o experienta tare faina. Mai ales ca nu se compara cu cel vazut de pe geamul apartamentului.

@Aris - Oho, Bucurestiul pare mai mult decat prietenos intr-o astfel de dimineata. Mai ales ca tocmai incepeau sa se deschida cafenelele.

irina said...

Stii ca am comentat si pe Facebook chiar in dimineata aia si desi m-am ingrozit cand am auzit la ce ora v-ati trezit, mi-a placut foarte mult ce am vazut in pozele voastre. Hmmmm, mai ca-mi vine si mie sa ma trezesc la ore din astea pe care nu pot nici sa le pronunt :))
Foarte reusit foto-reportajul vostru, felicitari! :)

Micky said...

frumos. nu v ati trezit degeaba cu noaptea-n cap :)

Dianora Ungureanu-Maier said...

@irina - A meritat trezirea matinala! :) Mai ales ca prin liceu era ceva normal sa ma trezesc la asemenea ore in weekend, pentru ca aveam un bun amic nebun care ne dorea pe toti in gara la 5,45 ca sa ne luam bilete si sa fugim dupa tren. :)

@Micky - Da, chiar a meritat din plin! Ma gandesc sa repetam experienta si cu alta zona de aceasta data!