După ani de zile în care nu am mai pus piciorul prin stațiunile românești de pe litoral, a venit weekendul acesta vremea pentru o scurtă vizită. Așa că întorcându-mă de pe tărâmuri bulgărești, imediat după Mangalia am virat către dreapta. Prima stațiune în care am oprit a fost Venus.
Pentru mine Venus a fost stațiunea copilăriei oarecum. Cel puțin știu că am tot mers pe acolo între 96-99. Sau doar perioada asta mi-o aduc eu aminte. Pe vremea aia eram încă prin Valea Jiului și tata lucra la o mină, așa că aveam bilete reduse prin stațiunile de la noi. Chiar mă uitam cu ai mei cât s-au schimbat lucrurile prin stațiune, din păcate hotelurile unde am stat noi erau adevărate ruine, iar hotel Florica.. nu l-am zărit. Acolo am poposit în ultimul an când am fost pe litoralul mioritic.
Din păcate vizita noastră în Venus a fost scurtă și mai mult din mașină. Am avut parte de o blestemată de ploaie care nu prea ne-a permis să scoatem năsucul afară pentru mai mult de câteva poze. Din fericire am prins la un moment dat un răgaz și am fugit pe o plajă, măcar să admirăm marea. Mai ales că totul arăta tare fain și liniștit fără masele de oameni.
Cu siguranță mai sunt și alți iubitori de mari în perioada când nu e sezon. Așa că vă arăt și niște cadre furate duminică. Data viitoare poate bem și o cafeluță aici. Că tare liniștit și drăguț era popasul. Și stațiunea aproape ca un oraș fantomă. Doar câte o mașină rătăcită sau vreun paznic ce mai zăreai.
Pentru mine Venus a fost stațiunea copilăriei oarecum. Cel puțin știu că am tot mers pe acolo între 96-99. Sau doar perioada asta mi-o aduc eu aminte. Pe vremea aia eram încă prin Valea Jiului și tata lucra la o mină, așa că aveam bilete reduse prin stațiunile de la noi. Chiar mă uitam cu ai mei cât s-au schimbat lucrurile prin stațiune, din păcate hotelurile unde am stat noi erau adevărate ruine, iar hotel Florica.. nu l-am zărit. Acolo am poposit în ultimul an când am fost pe litoralul mioritic.
Din păcate vizita noastră în Venus a fost scurtă și mai mult din mașină. Am avut parte de o blestemată de ploaie care nu prea ne-a permis să scoatem năsucul afară pentru mai mult de câteva poze. Din fericire am prins la un moment dat un răgaz și am fugit pe o plajă, măcar să admirăm marea. Mai ales că totul arăta tare fain și liniștit fără masele de oameni.
Cu siguranță mai sunt și alți iubitori de mari în perioada când nu e sezon. Așa că vă arăt și niște cadre furate duminică. Data viitoare poate bem și o cafeluță aici. Că tare liniștit și drăguț era popasul. Și stațiunea aproape ca un oraș fantomă. Doar câte o mașină rătăcită sau vreun paznic ce mai zăreai.


9 Comments