În urmă cu câțiva ani mergeam des la Dunăre. În special în 2006 și în 2007 am mers des pe acolo. Inițial ne avântasem doar până într-o pădurice (wikimapia îmi spune că se numește Pădurea Ciornuleasa) și apoi am descoperit că undeva între satele Mănăstirea și Dorobanțu se afla un canal, pe unde putea merge și mașina. Dar primele câteva weekenduri am rămas fericiți la păduricea asta, până când am văzut că am fost descoperiți de alți bucureșteni și liniștea noastră s-a cam dus.
Așa că atunci am decis că trebuie să investigăm unde duce canalul Dorobanțu și cum e zona de la Dunăre pe acolo. Chiar dacă drumul parea destul de rău pentru o mașină ca a noastră (care nu e deloc 4x4). Acum probabil lucrurile s-au mai schimbat și drumul o fi mai bătătorit. Am mers prima dată pe partea dreaptă a canalului, acolo unde am descoperit poienița de care ne-am îndrăgostit și care în aceea primă vara a fost doar a noastră. Apoi în 2007 am văzut că deja împărțeam chiria și cu alții. Am explorat apoi și brațul stâng. Și acolo am găsit locuri faine de campare, dar acolo am fost mereu doar în ture scurte de o zi.
Odată am prins zona sub ape. Chiar prima noastră încercare de a găsi alt loc, venind dinspre pădurice s-a oprit la intersecția unde trebuia să virăm stânga pentru a ajunge în satul Mănăstirea. Deși eram la vreo 8-9 km de Dunăre.. drumul de acolo era sub ape. A fost o imagine oarecum șocantă. Niciunul dintre noi nu mai văzuse cum apele înghițiseră o șosea și un sat.
Așa că dacă nu aveți idee ce să faceți într-un weekend, vă spun eu că e fain să mergeți către satele din aceea zonă. Sigur o să găsiți ceva care să vă încânte. Acolo este loc bun și de pescuit, și de bălăceală în Dunăre, de un grătar responsabil (adică luam gunoiul după noi!) alături de cei dragi. Drumul până acolo durează în jur de o oră jumate. Dacă drumul e mai bun acum, poate chiar mai puțin fiind vorba doar de vreo 90 de km.
View Larger Map
Așa că atunci am decis că trebuie să investigăm unde duce canalul Dorobanțu și cum e zona de la Dunăre pe acolo. Chiar dacă drumul parea destul de rău pentru o mașină ca a noastră (care nu e deloc 4x4). Acum probabil lucrurile s-au mai schimbat și drumul o fi mai bătătorit. Am mers prima dată pe partea dreaptă a canalului, acolo unde am descoperit poienița de care ne-am îndrăgostit și care în aceea primă vara a fost doar a noastră. Apoi în 2007 am văzut că deja împărțeam chiria și cu alții. Am explorat apoi și brațul stâng. Și acolo am găsit locuri faine de campare, dar acolo am fost mereu doar în ture scurte de o zi.
Odată am prins zona sub ape. Chiar prima noastră încercare de a găsi alt loc, venind dinspre pădurice s-a oprit la intersecția unde trebuia să virăm stânga pentru a ajunge în satul Mănăstirea. Deși eram la vreo 8-9 km de Dunăre.. drumul de acolo era sub ape. A fost o imagine oarecum șocantă. Niciunul dintre noi nu mai văzuse cum apele înghițiseră o șosea și un sat.
Așa că dacă nu aveți idee ce să faceți într-un weekend, vă spun eu că e fain să mergeți către satele din aceea zonă. Sigur o să găsiți ceva care să vă încânte. Acolo este loc bun și de pescuit, și de bălăceală în Dunăre, de un grătar responsabil (adică luam gunoiul după noi!) alături de cei dragi. Drumul până acolo durează în jur de o oră jumate. Dacă drumul e mai bun acum, poate chiar mai puțin fiind vorba doar de vreo 90 de km.
View Larger Map








7 Comments