Monday, July 16, 2012

Complexul etnografic Kulata Kazanlak Bulgaria

Complexul Etnografic Kulata (*Turnul*) se află în cea mai veche parte a orașului Kazanlâk, în cartierul numit Kulata, chiar pe lângă parcul unde puteți vizita și Mormântul Trac. Complexul se află pe frumoasa stradă Mirska. Monumentele de arhitectură care fac parte din acest complex Renascentist ( ne referim aici strict la Renașterea Bulgară și nu la cea Europeană) au fost restaurate și deschise publicului larg începând cu anul 1976. 

Frumoasele case din zonă ne transpun într-o altă dimensiune temporală, când cultura bulgară era bogată și înfloritoare (înainte de jugul turcesc) în zona Kazanlâk. Încă de dinainte de a călca pragul marii porți se auzeau diverse sunete precum cel de ciocan lovind nicovala, sunete normale pentru un oraș plin de meșteșugari de orice fel. Acest zgomot de fundal, tipic pentru fiecare meserie, doar completa atmosfera liniștită din zonă.

Odată ce pășim prin aceea poartă, ne regăsim purtați în secolele 18 -19 într-o grădină frumoasă și plină de culoare (în special verde și roșu). Printre aceste tufe de verdeață a fost construită casa țărănească care astăzi e pe post de muzeu. Casa are un singur etaj cu doar câteva încăperi și cu o arhitectură tipică zonei de sub Balcani. Funcționalitatea și practicalitatea erau constituite în două camere, bucătăria și camera cu soba unde se strângeau toți în zilele friguroase când Balcanul (cum numesc bulgarii Munții Balcani) își scutura mantia și peste micul orășel de la poalele sale.
În interiorul complexului în acele zile se putea observa și cum se face cognacul din trandafiri. Recunosc că noi ne așteptasem să vedem mai multe la distilerie. Eventual să auzim și o scurtă poveste. Din păcate nu a fost cazul, dar tot a fost drăgut să vedem butoiul. 
Așa arată procedeul de distilare al coniacului. Se pare că și cei mici erau fascinați de procedeu. Mi-am adus aminte de iernile când stăteam lângă bunicii mei în timp ce făceau țuică. Trebuie să recunosc că aici mirosea mult mai frumos! Îți era mai mare dragul să duci nasul pe lângă butoi. Spun asta pentru că nu sunt amatoare de țuică. 
Arăta bine, nu? Mai ales că se și putea degusta! 
Am înaintat apoi spre curte și am fost întâmpinate de o tanti tare drăguță care ne-a intrebat dacă vrem să vizităm ca să ne dea biletele. Noi, puțin zăpăcite am întrebat unde este distileria. Atunci tanti ne-a zis zâmbind că butoiul de la intrare este defapt spectacolul de distilare. 
Uitați ce frumoasă era căsuța! Tare bine îngrijită. 
După ce am aflat că procesul de distilare nu e mare lucru am zis da în ceea ce privea achiziționarea biletelor. Și uite așa ne-am trezit că avem și un bonus pe lângă vizitarea celor 2 case din complex. Am primit fiecare câte un păhărel de coniac de trandafiri și un mare bol de dulceață după cum se vede și în poză. Dacă cu băutura ne-am descurcat, ei bine cu dulceața nu prea, fiind așa de multă și dulce nu am putut să o dovedim. 
Superba casa în stilul renașterii bulgare. 
Draga Rosekate și două asiatice ce savurau coniacul sub umbreluță. 
Uitați ce am găsit în grădină!
Grădina privită din pridvorul casei. Frumos de verde, nu-i așa? Parcă aerul era mai respirabil pe acolo chiar și în ciuda căldurii de care am avut parte.
Un loc și pentru cei obosiți. Numai bun de admirat grădina!
Prima cameră vizitată fusese cândva dormitorul cuiva.Nu știu dacă fix așa arătase sau așa au decis etnografii din zonă că trebuie să aranjeze camera. Cert este că micul complex aparține de muzeul de istorie Iskra. 
Încercând să aflu cine a stat în această casă, am aflat doar că unele din obiectele de mobilier au fost aduse din diverse case răspândite prin oraș, tocmai pentru a strânge totul într-un singur loc, fiind mai ușor de vizitat astfel. 
Tot în dormitor. Fain era că aveau multe geamuri. Probabil că era superb dimineața. Mai ales alături de o cafea turcească la nisip!
Bucătăria - deși probabil cel mai mult se gătea în micuța bucătărie de vară de jos. Măsuța la care se mânca era la fel de joasă ca multe din Oltenia (vorbesc de Oltenia copilăriei mele de acum vreo 15 ani).
Salonul unde se adunau bărbații de obicei. Din peisaj nu lipsește nici narghileaua. Deși poate nu au dorit, bulgarii au împrumutat multe obiceiuri de la vecinii otomani. În special în ceea ce privește camera de tip salon care înaninte nu prea exista în casele bulgărești.
Din nou multe geamuri!
Trandafirii erau nelipsiți din grădină!
Bucătăria din cea de a doua casă
Bucătăria privită din alt unghi. Paturile astea joase prin bucătării iar mă duc cu gândul la copilăria petrecută ocazinal prin Oltenia. Se vede că turcii au lăsat multe semne ale trecerii lor. Obiceiuri care au fost preluate și apoi trecute drept *ale noastre*.
Privind din bucătărie spre dormitor. 
Dormitorul făcut în stil salon, probabil pentru a fi utilizat și pentru vizite când era cazul. 
Pe prispă.

4 comments:

Roxana said...

Aici chiar mi-a placut [nu ca in rest nu mi-a placut, dar era asa o oaza de liniste...]! Si ce moaca aveam, caldura mare, mon cher!

Larisa said...

Foarte fain locul! Atat de primitor si ingrijit!

Olivia said...

Foarte frumoase pozele, chiar imi inspira linistea si frumusetea deosebita a locului

Stefan said...

Frumos frumos! oare cand ajung cu bicla si pe acolo? Eu sunt in parte bulgar din Popesti leordeni, am deja trei curse cu bicla prin Rusensky Lom Cerven etc dar din pacate ciclistii astia "berishti" din Bucarest merg mai mult prin tara lu papura voda pe super soselele regilor asfaltului.