Castelul din Dublin nu este chiar ceea ce te-ai aștepta să găsești atunci când spui cuvântul castel. Eu cel puțin mă așteptam la ceva mai medieval, dar dat fiind că a fost reconstruit, l-am iertat și m-am bucurat de ce mi-a fost oferit. De ținut minte că acest castel ca multe alte obiective turistice din Dublin se deschide la ora 10 dimineața și funcționează până la ora 17 chiar și vara (atenție, ultimul tur probabil începe pe la 16.30). Prețul unui bilet este de 4,5 euro pentru adult și 3,5 euro pentru student. Foarte important este că în Dublin ei recunosc orice legitimație pe care scrie student. Turul durează în jur de o oră.
Castelul este situate chiar în centrul orașului, ba chiar orașul și-a primit numele datorită acestei zone care se nume Dubh Linn (dubh = negru în irlandeză) însemnând o baltă neagră, care se afla fix pe locul unde este acum grădina castelului. Castelul este situat la cea mai mare altitudine din zonă. Castelul a fost ridicat la ordinele Regelui John al Angliei care a dorit să protejeze zona și bogățiile mai ales după invazia din 1169. Castelul a fost terminat integral în anul 1230, și actualul castel respectă planurile inițiale, construindu-se peste ruine. Interesant este că locul unde a fost contruit castelul este o veche așezare a vikingilor.
Din ce am aflat, doar cei bogați erau în interiorul zidurilor castelului. Posibilitatea de a dormi liniștit noaptea fără frica prădătorilor era un lucru scump. Problema a fost când s-au adunat prea mulți și curtea a devenit prea mică pentru toți. Casele fiind mult prea apropiate una de alta. O parte dintre săteni din păcate au fost secerați de ciumă prin 1348.
Dar nu o să stau să vă povestesc întreaga istorie, pentru doritori ea se gasește aici (și este foarte alambicată) iar pentru cei care ajung la Castel, ei bine o să vă facă plăcere să o auziți povestită într-un mod foarte captivant de ghid. Pot să spun că am fost foarte impresionată de ghizii irlandezi. Toți erau foarte bine dispuși și excepționali în a doza informația și în a strecura și puțin umor acolo unde era cazul.
Pe scurt, ne-am simțit tare bine prin castel și am simțit că au fost bani bine cheltuiți. Iar pentru cei care nu doresc să facă turul, tot ce este pe exterior se poate vizita gratuit, doar pentru interior este taxa, deși turul are și o parte de exterior.
Intrarea în castel.
Schița complexului castelului în zilele noastre.
Poarta principală de intrare în castel.
Justiția nu este oarbă, dar este cu spatele la popor. Ea privește doar spre regalitățile ce au domnit din acest palat.
Când am ajuns în curte am avut norocul ca cerul să înceapă să se lumineze și am văzut pentru prima dată în aceea dimineață un cer albastru.
Am admirat curtea un timp până ne-a picat fisa că totuși ar fi bine să ne luam și bilete, mai ales că erau anumite ore doar când începeau.
Cealaltă portă de intrare
Biserica castelului.
Castelul văzut dinspre grădină, văzut din spate.
Spre surprinderea unei bune prietene, la ei toate ceasurile, fie că erau în turnuri sau pe pereți functionau și arătau ora exactă.
Bubu în vizită la castel. A asitat și el la turul castelului cumințel alături de noi.
rămășițe de istorie
Unul din turnurile care a mai rămas în viață și catedrala.
intrarea în catedrală
Am ajuns și în grădină în timp ce așteptam să înceapă turul. Și mare ne-a fost uimirea când am văzut ce verde superb au irlandezii chiar și la început de noiembrie.
Librăria.
Peisaj de toamnă la castel
Floricele în noiembrie. Tare frumos!
O parte din zidurile castelului.
Chester Beatty Library
Mergând înapoi spre Castel. Peisajul era de vis de pe această pasarelă.
Nu-i așa că arată superb toamna Irlandeză?
Roșu, galben și albastru.. doar că puțin în altă ordine se pare.
Deși ne-a fost frică de vreme atunci când am luat biletele pentru noiembrie, s-a dovedit că am făcut o alegere foarte bună și că poți avea parte de vreme bună și non irlandeză chiar și toamna când în Romnia era urât și ploua de zor!
Comments