Thursday, January 31, 2013

Castelul din Dublin Irlanda - interior

Încă de când ajunsesem la castel am decis să ne înscriem la tur. Zis și făcut! Ne-am dus să cumpărăm bilete (apropo se acordă discount de student dacă aveți orice fel de legitimație la voi) și așa am văzut că mai aveam aproape o oră până la următorul tur în engleză. Așa că ne-am învârtit prin curtea castelului și când ceasul a bătut ora 13, ne-am înființat fericiți la intrare așteptând să ne vină ghidul. 

Aveam niște idei preconcepute despre cum vorbesc irlandezii, așa că îmi era puțin frică că poate ne plimbăm cu ghidul vreo oră prin castel și nu înțelegem nimic. Din fericire nu a fost cazul. În primele 2-3 minute până ne-am obișnuit cu el ce a fost mai greu, dar apoi am înțeles totul fără probleme. Din fericire mai toți ghizii de aici vorbesc o engleză frumoasă și clară. Și sunt glumeți nevoie mare! 5 minute de istorie... pac o glumă să ne atragă atenția, iar 5 minute de istorie, iar o glumiță inocentă. Cert este că nu am avut timp să ne plictisim în tot turul. Ghidul a putut să ne capteze mereu atenția când simțea că ne pierde. Și mai rar am văzut asemenea ghizi să facă mișto de ei și de irlandezi în general. Bancurile Irlanda vs Uk erau la ordinea zilei. 
Intrarea oficială în Castel. 
Connolly Room - locul unde puteți vedea documentul din 1916 când Irlanda se proclama Republică. Aceasta este de obicei prima cameră vizitată.
De ce se numește această încăpere Connolly Room? Pentru că în urma *Revoluției de Paște* din 1916, în această cameră a fost ținut James Conolly, cel care a condus revoluția în Dublin. Aici și-a trăit ultimele zile. 
A doua cameră se numește *State Drawing Room*. A fost construită în anul 1830 drept camera principală pentru organizarea diverselor recepții. Camera se foloseste și în ziua de azi pentru diverse întâlniri ale demnitarilor. Aici am aflat de unde provine expresia cu *to save face*. Pe vremuri cică femeile se *fardau* cu ceară, așa că aveau un fel de planșeu care să stea între ele și șemineu. Iar în momentul când simțeau că ceara se scurge, își cereau scuze și dispăreau în altă cameră pentru a își salva fața.
Apoi a urmat camera tronului. Aici am admirat tronul făcut pentru George al IV-lea, care era mai măricel. După ce a venit la tron sora lui, scaunul a suferit câteva modificări, picioarele fiind scurtate, încât regina să nu mai pară atât de caraghioasă bâțâind din picioare. Așa că au adus și un scăunel. Păcat doar că tronul tot mare era. Doi oameni puteau sta în acel scaun.
Camera aceasta se numește *State Dining room* sau camera cu tablouri. Aici o să găsiți cele mai multe picturi cu foștii conducători ai regiunii. Camera datează încă din 1740 și a suferit puține modificări de-a lungul anilor. Interesant de observat este că tavanul are același model ca și covorul. Am observat că prin Castel sunt foarte multe lucruri gândit simetric. Probabil cei care au trecut pe acolo erau mai obsedați de ordine și disciplină. Regele stătea de obicei în mijloc pentru a supraveghea mai bine masa. Era mereu cu fața spre geamuri. Și pentru a se asigura că nu ratează nimic a instalat oglinzi între geamuri, astfel reușind să vadă fiecare expresie de pe fața mesenilor. Un alt fel de Big Brother.
Ultima cameră din cadrul turului a fost *Saint Patrick Hall* adică sala Sf. Patrick, care și astăzi este folosită în mod curent pentru conferințe și recepții. Se pot observa pe acolo aproape toate steagurile Uniunii Europene.
Este cea mai mare sală din cadrul castelului, aici ținându-se pe vremuri balurile. Așa că e normal că a fost mereu foarte frumos gătită și îngrijită. Picturile de acolo din sală ne arată 3 tablouri importante și anume încoronarea regelui George al III-lea, Sfântul Patrick care aducea creștinătatea în Irlanda și Regele Henry al II-lea vorbind cu căpeteniile Irlandeze.
Turul s-a sfârșit în mod evident la magazinul cu suvenirurile al castelului. Unde chiar aveau multe lucruri drăguțe, deși recomand să ieșiți pe strada principală de acolo, unde sigur găsiți 3 magazine de suveniruri mai ok.

3 comments:

Roxana said...

Frumos. :)

wish2go said...

Foarte interesant turul! Nu stiam povestea expresiei :to save face" :)

Dianora Ungureanu-Maier said...

E un castel interesant, desi nu e asa bogat. Dar ghizii fac turul tare distractiv.