Defileul Iskar Lakatnik Mezdra Vratsa

În această vară, într-o zi toridă de final de iulie am decis că e păcat să pierd weekendul prin Sofia așa că mai bine să explorez zona. De mult îmi doream să admir frumusețile din Defileul Iskăr. Din păcate neavând o mașină la dispoziție am ales trenul. Zic din păcate pentru că deși peisajul e mai fain din tren, nu există posibilitatea de a vedea multe obiective turistice dintr-un foc. Trenul merge doar pe albia râului și de multe ori din gară către punctul de interes aveți nevoie de ceva pentru a vă transporta (fiind vorba de câțiva km buni uneori). Așa că am zis că măcar fac o plimbare până la Vratsa și înapoi.

Se spune că râul Iskăr este cel mai vechi din Peninsula Balcanică. Râul se află în Bulgaria de vest și are o lungime de 368 de kilometri. Izvorăște din munții Rila de la o altitudine de 2500 metri și se varsă în Dunăre în apropriere de satul Gigen. Râul este format din 3 râuri mai mici Cherni Iskăr (Iskărul Negru), Beli Iskăr (Iskărul alb) și levi iskăr (Iskărul de stânga).

Plimbarea este de 106 kilometri, din Sofia și până în Vrața. Se circulă încetișor și cu opriri dese pe Defileul Iskar așa că traseul se parcurge în aproximativ 2 ore și costă 6,5 leva pe sens. (adică vreo 15 lei). Există și microbuze, dar alea au un program mai ciudățel și sunt mai scumpe puțin. Plus că nu ai parte de peisaje atât de faine.

Excursia mea nu a fost chiar directă Sofia - Vrața. Inițial am cumpărat un bilet Sofia - Lakatnik. Apoi după o scurtă plimbare prin Lakatnik Gară, am decis să plec cu următorul tren (care venea în jumătate de oră) spre Mezdra, pentru că acolo se oprea. Așa că în Mezdra, m-am plimbat puțin și am mers la autogara de unde am luat un maxi-taxi către Vratsa. M-am plimbat mai mult, dar aveam mult timp la dispoziție și chiar îmi doream să explorez.

Câteva date logistice. Biletul Sofia - Lakatnik a costat 4.90 leva. Biletul Lakatnik - Mezdra a costat 2.70 leva. Apoi încă 2 leva pentru maxi-taxi către Vratsa. Și la final, traseul de întoarcere Vratsa - Sofia a costat 6.50 leva. Deci în total în jur de 16 leva, adică în jur de 35 de lei toată plimbarea de o zi. 

Mai sus aveți pozele din Lakatnik. Am mai publicat pe Facebook poze panoramice de acolo. Dar mai bine le mai pun odată, așa măcar vedeți ce frumos este acolo. Mai ales că eu nu am apucat să urc sus pe stânci. Panorama de sus. Dat fiind că în aceea zi nu am avut de cine să mă lipesc pentru o excursie către vârful stâncilor am preferat să merg mai departe cu trenul.

Zona Lakatnik a fost numită astfel datorită formei pe care o face aici râul Iskar și anume de cot, lakat în limba bulgară însemnând cot. Stâncile au în jur de 250 de metri altutudine față de râu. Locul este foarte căutat de speologi și de pasionații de cățărături pe stânci. Este unul dintre cele mai faine locuri de escaladat stânci din apropierea Sofiei.

După ce am stat vreo oră în zona Lakatnik am luat trenul de Mezdra. Următoarea gară de importanță pe traseu se numește Levishte. Aceasta e importantă pentru că de aici se urcă spre statuia lui *Diado Yotso* adică a Bunicului Yoțo, un personaj important dintr-o povestire de-a scriitorului Ivan Vazov, despre un om orb, care vede *lucrul bulgăresc*. De ce este important? Pentru că este un simbol al patriotismului orb de care uneori dau dovadă și bulgarii.

În zona centralei Hidroelectrice din Lakatnik.

Peisajele faine de pe traseu. Mi-a plăcut că fiind trenuri vechi aveau geamuri care se puteau deschide. Așa că mai toată plimbarea am atârnat pe geam cu aparatul de gât ca sa nu ratez nimic. În compartiment cu mine se mai aflau doar niște bătrânei drăguți.

Deși recunosc că într-o zi toridă nu e chiar cea mai bună idee să mergi într-un tren fără aer condiționat, mai ales că în anumite zone mergând încet, nici măcar vântul nu reușea să mă răcorească.

Pe traseu se mai pot vizita și 2 mănăstiri faine. Una se numește Cherepișki Manastir (se află lângă satul/gara Cherepiș) și cealaltă este Mănăstir Sedem Prestola (Mănăstirea șapte scaune) care se află pe lângă gara Eliseina. Din păcate nu există curse regulate care să te ducă din gară către mănăstire, așa că ori alegi mersul pe jos sperând la un autostop, ori poți alege să mergi în zonă cu mașina sau cu un microbuz din Sofia. am aflat abia la întoarcere că există microbuze care fac scurte pelerinaje de weekend în zonă. 

 

Din păcate din ce am văzut, satele de pe traseu seamănă mult cu cele întâlnite pe Valea Jiului. Multe sunt sărăcuțe și cu deficit de tineret. Probabil tinerii zăriți de mine erau acolo vacanță fiind.

Privind în spate către Sofiiski Balkan, cum denumesc bulgarii zona din jurul Sofiei. Aici deja intrasem în Vraceanski Balkan, adică zona munților Balcani de pe lângă Vratsa.

De la atâta căldură până și râul secase. Din păcate pe traseu nu prea aveți de unde să luați apă așa că e bine să vă aprovizionați din Sofia. Sau coborâți și voi într-o gară și luați apoi următorul tren, mai ales că sunt vreo 5-6 care trec zilnic.

După cum se vede nu prea e genul de traseu pe unde să te poți bucura de o carte. Deși am avut un roman la mine l-am plimbat degeaba pentru că și la dus și la întors am stat doar pe geam ca să nu ratez nimic.

Gările de pe traseu, Eliseina, Leviște și Prolet. Unele mai părăsite, unele vizibil îngrijite.

Cherepiș - Zverino - și niște superbe formațiuni stâncoase. Chiar înainte de a ajunge în Mezdra. Un orășel mic, care nu oferă ceva spectaculos ca oraș, dar care m-a uimit prin curățenia din jurul gării și prin faptul că terasele/cafenelele din zonă aveau mai toate wi-fi. A fost o plăcere să aștept marșrutka de Vratsa aici în timp ce mai conversam cu cei de acasă.