Periplul nostru prin Germania a început în orașul Karlsruhe din provincia Baden-Württemberg. Nouă ni s-a părut micuț la o primă vedere, dar se pare că este al doilea după Stuttgart ca și mărime din acest land. Ce e drăguț este că fix prin mijlocul orașului trece paralela de 49 grade. Orașul are legături foarte bune cu mai toate orașele mari din Germania din jur dar și cu Franța. Pentru noi a fost un punct de plecare excelent, pentru că am găsit apoi cursă directă pentru Colmar (cu Flixbus).
Orașul este tare fain construit, totul fiind făcut cu Palatul (Schloss) în mijlocul a tot, de aici pornind în jur de 32 de străzi, totul fiind în forma unui evantai (oarecum) de unde și porecla orașului de oraș evantai (Fächerstadt). În poza de mai sus eram deja prin preajma grădinii palatului. Ce e fain e că orașul abundă de copaci și de verdeață așa că în ciuda celor 32 grade am avut pe unde să ne mai ascundem de soare.
În apropierea palatului (Schloss Karlsruhe)
Turnul Palatului (Schloss Karlsruhe)
Unul din puținele obiective turistice deschise duminica (dar închis lunea). Palatul găzduiește Muzeul de stat al landului Baden (Badisches Landesmuseum) din 1921. Clădirea a suferit ceva modificări în urma unor bombe din Septembrie 1944 și nu a mai fost păstrat interiorul precum era inițial ci l-au refăcut mai adaptat pentru găzduirea unui muzeu.
Grădina palatului are și o superbă și foarte îngrijită Grădină Botanică. Îți era mai mare dragul să te plimbi pe acolo și să admiri cât de verde era totul în ciuda căldurii. Grădina este deschisă tuturor. Nu există taxă.
Cafeneaua din Grădina Botanică
Ce e fain e că prin grădina palatului te poți plimba cu trenulețul pe o distanță de vreo 2 kilometri. Trenulețul are o locomotivă diesel și 4 vagoane. Călătoria costă în jur de 2.7 euro pentru adult și funcționează de obicei între orele 13:00 - 19:00 (duminica programul începe la 11 dimineața).
Ciu-ciu! all abooooard!
Un mini ponton din borduri pe undeva prin parc.
Ajunși aproape în centrul vechi care începe de aici, de la statuia lui Karl Friedrich mare duce de Baden, sau mai bine zis stră-străbunicul regelui Carol I al României. Primul lui născut Karl Ludwig a avut un fiu numit Karl Ludwig Friedrich, Mare Duce de Baden și fata lui Prințesa Josephine Friederike Luise de Baden este cea care devine mama lui Carol.
Biserica Sfântul Ștefan
Flammkuchen sau tarte flambée cum zic francezii a fost surpriza din regiunea Baden și apoi de prin Alsacia. Da, în poză seamănă cu o pizza banală, dar sincer e tare gustoasă și parcă a fost făcută special pentru berăriile din Germania, ca să îți facă poftă să mai ceri o halbă!
Ca multe alte feluri tradiționale nemțești, Flammkuchen are niște origini simple fiind un fel de mâncare conceput pentru a satisface stomacul flămând al muncitorilor. Originar ca rețeta este din Alsacia, care a fost când la nemți și când la francezi de unde confuzia din zilele noastre asupra originii exacte. Se spune că într-o zi un brutar s-a plictisit să încerce pâine goală și a aruncat pe aluatul de pâine (foarte subțire întins, mai ceva decât pizza noastră). Din aluatul pentru pâine s-a luat niște brânză proaspătă de vaci (uneori amestecată cu puțină smântână grasă), niște ceapă foarte subțire tăiată și niște bucăți de bacon. Et voila!
Berea locală din Karlsruhe se numește Hoepfner și este produsă încă din anul 1798. Ei produc în prezent peste 16 feluri diferite de bere și anume Pilsner, Goldköpfle, Hefe-Weißbier, Keller-Weißbier, Edel-Weizen, Export, Porter, Kräusen, Jubelbier, Maibock, Leicht și încă vreo 2-3 radlere. Noi am apucat să încercăm doar 4 sau 5 feluri diferite, dar chiar a reușit să ne impresioneze pentru o bere de care nu știam nimic și care se găseste mai mult local.
Localul unde ne-am petrecut noi după amiaza - Lehners Wirtshaus Karlsruhe. Aici puteți să testați mai toate variantele de bere Hoepfner.
Pe undeva prin centrul orașului.
Încă sunt uimită că pe anumite străduțe oamenii lăsau bicicletele aproape pe liber, sau legate cu un cablu atât de subțire că era ca și cum nu ar exista. Deși am înțeles că și pe la ei se fură biciclete, dar când vezi că totuși sunt încă mulți oameni care mai au încredere să le lase așa parcă mai avem o speranță.
Comments