Sunday, January 29, 2012

Ianuarie pe Vitosha Sofia Bulgaria

Anul trecut pe vremea asta eram în Sofia așteptând să scap de sesiunea de examene de acolo. Și ca orice student care stă mult timp cu capul în cărți și dicționare, am avut nevoie și de o escapadă, astfel că într-un frumos și friguros ultim weekend din ianuarie 2011 am plecat pe Vitoșa (muntele de lângă Sofia)! Se ajunge acolo foarte repede, acesta fiind unul din motivele pentru care îi invidiez pe sofioți, că au muntele în grădina din spate.

Cu ocazia asta am observat că tariful la telecabină se dublase. Am impresia că inițial dus - întors costase doar 12 leva și acum era în jur de 24. Telecabina pleacă din mica suburbie Simeonovo și urcă până la cota 1800, la cabana Aleko. Durează cam 20 de minute cu telecabina. Partea faină este că deși în Sofia era destul de cald și uscat, ascensiunea ne-a oferit posibilitatea să vedem tranziția de la uscat la zăpadă cât curpinde.

Așadar ne-am echipat bine și am pornit destul de matinal din cămin. Partea bună este că stația de autobuz care ducea către Simeonovo era chiar lângă căminul numărul 8 din Studentski Grad, unde am fost eu cazată. Așa că nu m-am agitat foarte tare.

Noi sperasem să urcăm cât mai sus, ca și data trecută (octombrie 2010) când ajunsesem pe cel mai înalt vârf, Cherni Vrăh (Vârful Negru). Mică filmare de atunci, vedeți aici. Dar după cum bine zic românii, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și astfel odată ajunși sus am văzut mormanele de zăpadă în care te afundai până la brâu și ne-am reorientat.
Tranziția către iarnă și zăpadă
Aici deja iarna își intrase bine în drepturi.
Aproape de cota 1800.
Pârtiile erau deja ocupate, deși și noi fusesem matinali. Din ce am înțeles și pârtiile de pe Vitoșa sunt foarte ok. Nu se compară cu cele din Bansko dau Borovets, dar având în vedere că poți veni aici și seara după muncă pentru o mică tură de schiat sau snowboard.. parcă sună altfel nu?
Și chiar cred că sunt destui care schiau până târziu în noapte, mai ales de vineri până duminică când se vedea încă de pe geamul căminului meu lumina de la nocturna de pe Vitoșa.
După cum spuneam, văzând că nu putem urca către vârf, am zis ok hai să urmărim turma și să vedem ce se află în partea stângă. Tot era o zonă care rămăsese nevăzută în expediția trecută.
Am găsit o cabănuță pe acolo, chiar și un telescaun la un moment dat. Dar din păcate acesta nu mergeam probabil din cauza condițiilor meteo. A.. uitasem să precizez, am avut parte de un peisaj foarte schimbător datorită ceții!
Totul arăta tare fain în albul zăpezii. Chiar dacă ne îngheța fundul pe băncuțe, tot ne venea să mai stăm admirând peisajul.
Că tocmai vă spuneam de ceață, uitați aici un mic exemplu, de zonă acaparată de ceață, dar care peste doar 10 minute ne va oferi o superbă panoramă către Sofia.
Albul din jur ne-a făcut să ne simțim ca niște prunci fericiți!
300 de metri mai în stânga, peisajul fără urmă de ceață! Ca și cum ne-am fi teleportat într-o altă zonă și altă zi. Se vede și în poză că puțin mai jos pe la 1500m probabil nu era decât o ormă vagă de zăpadă. Dar pârtia de ski era frumos întreținută și în jos unde nu prea ajunsese zăpadă normală problema era rezolvată de tunurile de zăpadă artificială.
Bucurându-ne de panoramă până ceața ce cobora de pe munte să nu acapareze din nou totul. De la depărtare văzând telescaunul am fost chiar încântați crezând că poate așa vom ajunge mai sus, dar s-a dovedit că e o alarmă falsă, deoarece telescaunul aducea schiorii doar puțin mai sus de punctul unde ne aflam noi.
Locul de unde am admirat vreo 20 de minute Sofia.
Singurul teleschi din zonă care funcționa în aceea sâmbătă!
Natura albită de ger
Drumul de întoarcere.. către Aleko arăta total schimbat fără ceață.
Traseu numai bun de urmărit!
Asta a fost momentul în care mi-am învățat prietenii (o poloneză și un turc) cum facem noi în România când vrem totuși să profităm de un derdeluș bun, dar nu avem bob/schiuri .. așa că am scos din rucsac niște plase și i-am inițiat în tainele datului cu punga! Da și eu am fost tare uimită să văd că nu se practică treaba asta la scară largă. P.s. nu, nu am făcut treaba asta pe pârtia unde se schia! Ci am mers într-un loc unde erau doar prichindei cu săniuțe.
După ce am reușit să ne udăm dându-ne cu punga am mai pornit să vedem ce descoperim în zonă. Am ajuns într-un fel de curte pe unde nu prea mai călcase nimeni, așa că ne-am luptat puțin cu nămeții să vedem omuleții mai de aproape.
Apoi am descoperit un drumuleț.. ce urca! Așa că am zis hai!
Podurile de Aur - cum numesc bulgarii aceste râuri de bolovani.
Pe aici Ewelina, prietena noastră poloneză a luat o trântă serioasă care a reușit să ne sperie. Nu știm exact cum a alunecat, dar nici nu am avut timp să ne dezmeticim că ea era de-a dura pe deal în jos. Din fericire ne-am ales cu o sperietură zdravană și atât!
Apropo, uitasem să vă spun că au niște ciorbițe tare bune sus pe la cabănuțele din jurul cabanei mari. Bine.. au multe în meniu, dar noi ne-am bucurat de o ciorbiță și un ceai ca să ne mai încălzim.
Pe aici era frumos de explorat cu punga, dar deja timpul ni se termina și trebuia să ne întoarcem către telecabină pentru a coborî înspre Sofia. Din păcate și aici telecabina mergea până în jur de ora 4 parcă. Așa că ne-a stricat fericire ceasul când am văzut că e 3 și că trebuie să ne oprim expediția.

7 comments:

Vulpita said...

Frumos, ma, si pe la bulgarii astia! Noi n-am avut curaj sa ne petrecem nicio vacanta la ei. Inca. Nu se stie niciodata...
Sunt cateva imagini care imi plac in mod deosebit: una este cea in care tu esti surprinsa in timp ce sareai si mai e una in care ati surprins f. frumos razele soarelui.
Toate cele bune!

Dianora Ungureanu-Maier said...

E greu la inceput pana incepi sa faci expeditii prin Bg, ca apoi iti pica cu tronc. Cel putin asa a fost la mine. Din 2008 merg acolo regulat. Și chiar am avut parte numai de lucruri frumoase și de oameni fantastici!

Sper că într-o zi o să faceți și voi pasul asta. Și Bg are multe de oferit!

Roxana said...

E frumoooos! Ar trebui sa ne vedem si noi la un sanius intr-o zi! :)

Dudian said...

Foarte frumoase pozele. Dubios ca nu se dau astia cu punga, au copilarit degeaba:) Apropo, vezi ca ai comis o mica (si f simpatica) greseala ortografica in textul tau. citez: "Am ajuns într-un fel de curte pe unde nu prea mai căcase nimeni" :)) Nici macar un caine, ceva?:)

Dianora Ungureanu-Maier said...

@Rox - se pare că în weekend o să avem zăpadă mare. Ieșim la un săniuș în Tineretului?

@Dudian - Mii de mulțumiri! Uite ce face un simplu L! Chiar nu observasem. Eh, ei erau doar 2 neinițiați. Nu cred că toți sunt așa. Pun pariu că și în generația noastră găsim astfel de specimene!

3.14Photo said...

Mmmmmmmmmm ce as vrea sa fiu si eu acolo. E foarte frumos, mai ales brazii acoperiti cu zapada.
Bravo autorului.

Dianora Ungureanu-Maier said...

Da, e de vis! Eu o sa-i invidiez mereu pe sofioti ca pot ajunge pe munte atat de repede! Iti dai seama ce fain este acum?