Turnul de pe Petrin sau Petřínská rozhledna Praga Cehia
A doua zi petrecută în Praga, a debutat cu o vizită pe dealul Petrin. De la noi de la I.P. Pavlova am luat tramvaiul 22 până la prima stație de după podul peste Vltava. Acolo am coborât, am făcut câteva poze în părculețul din zonă și ne-am îndreptat apoi către funicular.
Chiar acolo este un funicular ce te duce până în vârful dealului. Marea surpriză pentru noi a fost faptul că și călătoria asta era inclusă în biletul de transport public pentru 3 zile pe care îl achiziționasem din aeroport la sosire. Așa că am arătat biletele și am trecut. Doar că odată ajunși lângă funicular am constatat că era destul de plin și problema este că pleca la ore fixe din ce mi-am dat eu seama. Așa că trebuia să te cam înghesui dacă nu doreai să mai aștepți cel puțin 15-20 de minute.
Așa că ne-am făcut și noi loc într-un vagonaș. Problema este că după noi au mai venit și alții s-au chinuit să intre, astfel că la un moment dat devenisem o mică sardină de parcă eram în ratb. Din fericire la scurt timp după ce am ajuns așa a venit tanti conductor și am plecat către vârf. Nefiind chiar lângă geam mi-a părut rău că nu am putut să fur nicio poză cu panorama.
Ajunși sus ne-am plimbat pe lângă clădirea observatorului, prin grădinile de acolo și apoi am mers încet către Turnul Petrin care se spune că ar fi un fel de copie a Turnului Eiffel, deși diferă destul de mult, mai ales că etajul 1 nu este pătrățos ci are o formă de octogon. Nu mi s-a părut mie că seamănă, dar măcar oferea o panoramă de vis! Turnul a fost construit în anul 1891 și are o înălțime de 60 de metri. Și până sus se urcă pe scări, asta dacă nu vrei să pierzi o oră la lift unde este mereu coadă de moșuleți.
Intrarea costă 100 de czk (sau 50 czk pentru studenti). Un preț ok pentru panorama foarte frumoasă, mai ales că fiind în vârful dealului se vede absolut totul. Programul de funcționare este următorul - din Oct până în Martie: 10:00-20:00, apoi din Noiembrie până în Februarie: 10:00-18:00 și din Aprilie până în Septembrie: 10:00-22:00.
Așa arată Turnul Petrin. Când te aflii lângă el nu pare cine știe ce, dar în momentul când îți începi ascensiunea pe sutele de scări, deja apreciezi altfel construcția.
Recomand să mergeți aici dimineața! Noi am ajuns în jur de 11 pe aici și era încă ok. De asemenea trebuie să fiți atenți în ceea ce privește scările, pentru că unele sunt doar pentru urcat și altele sunt pentru sensul de coborâre, dar din păcate sunt destui amețiti care nu observă desenele și astfel pe alocuri circulația e îngreunată, pentru că nu prea e loc de 2 persoane.
Partea frumoasă este că din loc în loc sunt băncuțe de pauză. Probabil s-au gândit că ajung în zonă și diversi bătrânei sau oameni fără mult antrenament în ceea ce privește scările, și astfel se pot recupera puțin în timp ce nici nu încurcă circulația.
Panorama către castelul din Praga. Care deși pare aproape, nu este. Adică de la turn nu se poate coborî dealul direct către castel, fiindcă la baza dealului în aceea zonă sunt vreo 2-3 ambasade importante, astfel că este foarte bine împrejmuită zonă li păzită. Așa că se coboară aproape de zona de unde pornește funicularul.
Partea bună este că la ieșirea din parc găsiți imediat o stație de tramvai și puteți ajunge cu 22-ul în doar câteva minute direct în fața intrării în castel!
Castelul - Pražský hrad
Privire către Vysehrad și către Partea mai nouă a orașului vechi.
Centrul - Podul lui Carol (Karluv Most) și mai departe puțin Piața Centrală.
Praga arată de vis de sus din turn, mai ales dacă ai parte de o zi atât de senină! Mai ales că în decembrie, mai precis pe 18 noi ne aștptam la un alt tip de vreme. Dar ne-am bucurat și de soare.
Părculețul prin case venisem noi, micuța bisericuță Sfântul Laurențiu (așa cred că se traduce) unde am ascultat un concert de orgă și Muzeul Oglinzilor. Plus undeva mai spre finalul parcului se vede printre copaci și observatorul astronomic.
Ne uitam cu groază că era abia ora 12 și podul lui Carol se aglomerase destul de tare. Așa că am decis că nici în această a doua zi să nu mergem pe acolo.
Sus în turn am întâlnit toate națiile de turiști, germani drăguți și zâmbăreți care ne-au făcut o poză, englezi gălăgioși, ruși blonzi și mulți bătrânei din Germania, Austria și Elveția probabil din ce mi-am dat eu seama după accent.
Nu ne mai venea să coborâm!
Dar până la urmă, încetișor am început coborârea. Și desigur că am mai furat câteva cadre și on the way down. Deși era enervant că începuseră să vină turiștii și după cum vă povesteam, nu toți nimereau scările de urcare, astfel că se intersectau cu noi.
Strângând trepiedul, ne pregăteam să fugim la castel!
Comments
In Labirintul Oglinzilor nu ati fost? Era foarte funny!
Nu stiu de ce ati vrut sa evitati Podul Carol pentru ca era aglomeratie, farmecul lui consta si in forfota permanenta de turisti de pe el.
Ati reusit, pana la urma, sa-l prindeti mai liber?