Sunday, February 28, 2010

Portret

Robert, viitorul jurnalist
Andreea - Photoshop all day! Munceşte mult şi fotografiază şi mai mult.
Daniel - un italian în Bulgaria
Ima - Spania
Dimitris - un grec din Salonic! Un viitor istoric.
Ioanna - o altă bună prietenă din Salonic.
Un mic pisoi pe străzile din Veliko Târnovo
Ugur (Turcia) şi pisoiul botezat Metodius!
Micul Metodius ce plângea după atenţie.
Şi care din zăpăceala a reuşit să cadă cu fundul în farfuria cu lapte.
Ivan Lazarov - Bulgaria
Anna Germania
Ugur - Turcia
Bronia - Slovacia
Oana - în ochelari Bulevardul Magheru
Răzvan, colegul meu de liceu şi facultate
Geanina

Nu mă specializez în portrete şi niciodată nu m-am priceput prea mult. Dar în schimb îmi place să-i pozez pe cei dragi, pe cei pe care nu îi mai revăd o vreme. Atunci mi se pare că apar cele mai frumoase portrete, când sunt făcute pentru a servi drept amintire, când conţin sentimente, când conţin discuţii şi multe ore pierdute împreună. Ei sunt doar câţiva din oamenii frumoşi ce mi-au colorat vara lui 2009.

Mici minuni gasite in Bucuresti

Here, back, down a long and straight track
I have chose the long road -
That leads me to god knows
So I can't stop right now
Even the good stars can fall from grace and falter
Lose their faith and slide
But I can't get an ocean that's deep enough for my day
It's the first of the ascension
It's a sad way we've flown after the storm
And her last words were "I was only thinking of you"
In my olden days I was a slave
Well now it's time for to sound your voice
And capture what you're after
My ship was sold right up the river
But I'm not going down here
This journey isn't over
It's a long way to the house of Fitzcarraldo
And her last words were "I'm always thinking of you"
Poze făcute în cartierul Berceni din Bucureşti într-o zi tare urâtă şi ploioasă! Doar o mică dovadă că şi un cartier mărginaş din Bucureşti poate ascunde mici minunăţii!

Tuesday, February 23, 2010

Poze de iarna Parcul Tineretului Ianuarie 2010

Deşi eram în toiul sesiunii, într-o zi văzând cât de frumos era afară am hotărât să "ies la aer" şi să fac şi nişte poze cu zăpada că cine ştie când mai prind (nu ştiam că va dura atât).
Am intrat în Orăşelul Copiilor pe la Brâncoveanu
Şi mi-a plăcut la nebunie să văd orăşelul atât de liniştit, fără muzică, fără diverse personaje.. doar maşinuţele şi "învârtitoarele" ce erau acoperite de un strat înalt de zăpadă.
Bărcuţele aşteptau în apa îngheţată primăvara care să le elibereze şi eventual să le mai aducă câtiva potenţiali clienţi.
Keep on searching for a thing sublime
When all you need is inside of you
Everybody's waiting for springtime
Well winter can be cozy too
Another summer day
Is come and gone away
In Paris and Rome
But I wanna go home
Maybe surrounded by
A million people I
Still feel all alone
I just wanna go home
Oh I miss you, you know
Let me go home
I’m just too far from where you are
I wanna come home
And I feel just like I’m living someone else’s life
It’s like I just stepped outside
When everything was going right
And I know just why you could not
Come along with me
But this was not your dream
But you always believe in me
Hey there I hope everything’s alright
I forgot to call you in the winter time
When the wind blows between us
High above this empty feeling
I Don’t Wanna Stop
When the waves crash beneath us
Down below this empty feeling
I Don’t Wanna Stop
Can we trade the day in for the night?
I dream of the winter in my heart turning to spring

Sunday, February 21, 2010

Ruse Bulgaria Ianuarie 2010


Într-o zi mohorâtă de ianuarie, am fugit împreună cu 3 buni prieteni în Ruse, imediat după terminarea cursurilor. Drumul la dus a fost fain, deşi imediat după Adunaţii Copăceni am început să ne lovim pe alocuri de pâcle de ceaţă care ne-au mai încetinit.Deşi am ajuns încă pe lumină, am petrecut ceva mai mult timp prin magazine şi în special librării (Helikon) aşa că majoritatea pozelor sunt făcute după lăsarea întunericului. Mi-a plăcut tare mult cum era încă luminat şi împodobit oraşul. Îţi lăsa un sentiment frumos, ca şi cum era încă vacanţă şi mai puteai profita de zilele libere dinainte de sesiune (în cazul nostru). Am avut parte de o plimbare prin ceaţă pe lângă Dunăre, dar chiar şi aşa mica promenadă era destul de luminată.

Thursday, February 18, 2010

Svistov Bulgaria

Oraşul Sviştov se află peste Dunăre de Zimnicea. Se ajunge aici foarte uşor din Ruse. Se merge pe drumul normal de Sofia până la Byala şi de acolo urmaţi direcţia Tsenovo - Novgrad - Vardim. Drumul Ruse - Sviştov durează puţin mai mult de o oră.
Aici eram undeva încă la începutul oraşului.. puţin mai încolo de monumentul din prima poză. Se putea ajunge cu maşină până aproape de apă, chiar am văzut o maşină care venise să se bucure de liniştea zonei la un mic picnic.
Atunci Dunărea era încă destul de mică, pozele fiind făcute cândva la începutul lui Octombrie. Aşa că Zimnicea părea la doar o aruncătură de băţ.
Deşi Sviştovul este un oraş foarte important pentru Bulgari, dar şi pentru români.. la noi nu s-au auzit multe despre el. Ceea ce nu se ştie, este că mulţi bulgari de acolo au venit în Bucureşti în perioada "Renaşterii bulgăreşti" şi au ajutat cu bani la construirea unor clădiri din Bucureşti precum Ateneul sau Biblioteca Central Universitară.
Faţada Muzeului de Etnografie

Prima dată am "auzit" de Svishtov când am căutat pe internet ceva despre Aleko Kontantinov, şi am descoperit că el este născut în acest mic oraş Dunărean. În Literatura bulgară Aleko este un om destul de important, deşi se spune că povestirile lui au apărut mult prea devreme, riscând să cauzeze mai mult rău decât bine.. Aleko este corespondentul bulgar al lui Caragiale.
Muzeul de etnografie

Deşi nu a scris atât de mult, ci doar vreo 40 de foiletoane, majoritatea fiind despre "Bai Ganiu" acel bulgar de rând.. pe care îl putem identifica cu Mitică din scrierile lui Caragiale.. şi pe alocuri cu diverse alte personaje din "O scrisoare pierdută". Pe scurt, este un scriitor foarte important şi citit!
Aşa că după ce am citit foiletoanele, care m-au distrat copios am vrut să ajung cândva şi în Sviştov ca să îi vizitez casa. Odată ajunsi acolo, ne-a fost foarte uşor să o găsim.. pe lângă existenţa indicatoarelor orice Sviştovean te va îndruma mândru către locaţie. Dar chiar lângă se află şi Muzeul de Etnografie (care am văzut că era închis duminica). Poza de mai sus este făcută în curtea casei lui Aleko.
Casa lui Aleko Konstantinov. Intrarea costă 2 leva (1 euro) dar nu ştiu dacă au şi oameni care să vă povestească în engleză despre el, despre viaţa lui, despre obiectele din casă, despre faptul că începuse a se semna "Ştastliveţa" care în limba bulgară înseamnă "Fericitul" la scurt timp după ce toată familia a început să îi moară sau despre moartea sa accidentală.
Biserica pe care o întâlniţi la începutul micuţei străzi ce duce către casa lui Aleko. După cum spuneam, tanti care era acolo mi-a vorbit doar în bulgară, pentru că aşa mi-am dorit. Şi nu ştiu dacă ar putea să vă explice tot şi în engleză. Dar chiar şi aşa merită o vizită dacă ajungeţi în zonă.
Parcul central din Sviştov
Aleko era şi avocat şi fiindcă beneficia de o situaţie materială bună, încerca să îi ajute foarte mult şi pe cei săraci şi nevoiaşi luptând pentru ei pro-bono. Din păcate a murit foarte tânăr răpus de un glonţ ce nu îi fusese destinat lui. Inima lui găurită şi hainele purtate în aceea zi pot fi văzute acolo.
De ce ar mai merita orăşelul o vizită? Pentru că deşi nu este atât de mare, fiind un oraş universitar are destule magazine interesante. Aşa că doamnele pasionate de produse "Rose of Bulgaria" (creme, şampon, săpun etc) sau de genţi şi pantofi sigur vor avea mici momente de fericire prin micuţele buticuri de pe strada principală.
Este un oraş foarte liniştit şi ca majoritatea oraşelor din Bulgaria, foarte aerisit. Destulă verdeaţă în părţile centrale ale oraşului, băncuţe şi spre fericire turiştilor.. Indicatoare! Socant a fost să descopăr şi aici .. indicatoare ce să povestească despre Zimnicea şi ce se poate vizita acolo.
Biserica Sfintei Trinităţi (Arhitect Kolyo Ficheto)
Svishtov este printre ultimele oraşe bulgare ce au căzut sub stăpânirea otomanilor. În ciuda faptului că are o garnizoană mică, fortăreaţa a fost foarte rezistentă la atacurile multor forţe armate.
Svishtov a avut parte de o mare înflorire culturala şi economică, întrucât era poarta de vest a Imperiului Otoman, servind relaţiile comerciale şi culturale ale ţării cu ţările europene.
Oraşul plătea tribut Portii 12.000 de taleri pe an, motiv pentru care Svishtov era privilegiat şi se bucura de independenţă în termeni financiari şi administrativi.
În anul eliberării bulgare (1878), portul din Svishtov deţine supremaţia în exportul către Anglia, Franţa, Italia şi Germania. Datorită comerţului şi meşteşugurilor, aspectul oraşului începe să se schimbe în secolele XVIII si XIX. Meşteşugarii bogaţi şi comercianţii au ridicat case cu două etaje, biserici, fântâni, iar în secolul al XIX-lea, oraşul găzduia o populatie de 20.000 de locuitori.
În centrul oraşului, lângă Primărie.
Vedere către malul românesc
Mica promenadă ce pleacă din centru conducând către Universitate.
Turnul cu ceas din centrul oraşului.
Svishtov a fost primul oraş eliberat de sub robia otomană în timpul războiului ruso-turc. Ruşii au eliberat iniţial oraşele Dunărene.
Un oraş foarte frumos, unde poţi petrece o zi superbă de weekend, mai ales că de acum încolo vine primăvara. Mai sus vedeţi drumul ce porneşte din spatele turnului cu ceas către Universitate.
Partea interesantă a urmat apoi, când urcând pe nişte scări găsite în partea stângă a Universităţii Economice am găsit un platou cu un ceas solar.
Şi un amfiteatru foarte bine păstrat.
Ceasul solar, în spate văzându-se o bucăţică din oraş. Fiind acolo jos nici nu bănuieşti ce panoramă faină poţi avea de pe acest deal.
Dunărea şi puţin din malul românesc, vedere de sus de pe platou.
Dacă toamna arăta aşa de frumos, abia aştept să revăd zona primăvara când apare în peisaj acel verde crud superb.
Urmând alte scări ce pleacă de pe platou, vei ajunge într-un părculeţ de copii în spatele căruia o să descoperi o mică bisericuţă.
Bisericuţă care fiind totuşi destul de departe de oraş şi având un drum mai dificil era vizitată de destule băbuţe în aceea zi.
Universitatea Economică din Sviştov
Piaţa centrală din Sviştov la apus.
Parculeţul unde este expus bustul lui Aleko.