Satul Konjsko sau Panorama catre lacul Ohrid Macedonia
Am tot povestit de micul sătuc de vacanță din Macedonia, numit Lagadin. Ei bine, acum m-am gândit să vă arăt de ce zona lacului Ohrid este un loc fain de mers în orice anotimp. Pozele și distracția de data asta sunt făcute tot în excursia cu Vodiți, adică în ianuarie 2011. (despre care puteți citi aici și aici).
Atunci am descoperit și noi frumusețea Parcului Național Galicița, pentru că nefiind sezon de mers către lac, ne-am îndreptat privirile către munte, respectiv coclaurile din spatele pensiunii. Astfel că s-a pornit din Lagadin în sus, către micul sat uitat de lume numit Konjsko.
Un sat cu vreo 22 de locuitori, multe case părăsite și cu o panoramă incredibilă. Fiind destul de sus și departe de Ohrid, sătucul a început de mulți ani să-ți piardă tineretul, acum mai gâsindu-se în zonă doar bătrânei la pensie sau diverși crescători de oi. Mulți dintre vechii locuitori care au migrat către lac se află azi în sătucul Dolno Konjsko.
Atunci gazdele noastre de la vila unde eram cazați în Lagadin ne-au propus o după amiază mai activă, și s-a decis să mergem până în micul sătuc să ne bucurăm de soare și de panoramă! Așa că noi am pornit printre copacii și buruienile din spatele casei lor, din ce am văzut neexistând niciun fel de marcaj, dar având în vedere că drumul era destul de drept, nici nu era necesar.
Atunci am descoperit și noi frumusețea Parcului Național Galicița, pentru că nefiind sezon de mers către lac, ne-am îndreptat privirile către munte, respectiv coclaurile din spatele pensiunii. Astfel că s-a pornit din Lagadin în sus, către micul sat uitat de lume numit Konjsko.
Un sat cu vreo 22 de locuitori, multe case părăsite și cu o panoramă incredibilă. Fiind destul de sus și departe de Ohrid, sătucul a început de mulți ani să-ți piardă tineretul, acum mai gâsindu-se în zonă doar bătrânei la pensie sau diverși crescători de oi. Mulți dintre vechii locuitori care au migrat către lac se află azi în sătucul Dolno Konjsko.
Atunci gazdele noastre de la vila unde eram cazați în Lagadin ne-au propus o după amiază mai activă, și s-a decis să mergem până în micul sătuc să ne bucurăm de soare și de panoramă! Așa că noi am pornit printre copacii și buruienile din spatele casei lor, din ce am văzut neexistând niciun fel de marcaj, dar având în vedere că drumul era destul de drept, nici nu era necesar.
Panorama din Lagadin, privind înspre Sveti Naum.
O ultimă privire înspre plaja din Lagadin.
și se începe urcarea!
din când în când se face și câte un mic popas, mai ales că uneori încălțările nu au aderența adecvată pentru solul de acolo. A se citi că nu eram foarte pregătiți toți de urcuș și adidașii nu erau cei mai buni.
dar cu multă voință s-a continuat drumul, încetul cu încetul!
mai ales că deja panorama devenea de vis.
Și cel mai uimitor lucru era faptul că era totuși ianuarie, și pe dealuri era cald și bine. Soarele ne încălzea parcă zicându-ne *hai, încă puțin!*
După cum spuneam, panorama de acolo era de vis! Aici e panorama dinspre Sveti Naum unde este și granița cu Albania, către Pogradec. Aveai senzația că ești deasupra norilor la un moment dat. Mai ales că era ceva ceață încă în zonă.
Încă o scurtă pauză de poze!
După cum vă spuneam, eram puțin deasupra norilor. Lacul deja nu se mai vedea și Albania nici atât. Puteam să mai admirăm doar piscurilor munților lor.
Locul perfect pentru un mic picnic.
Yuhu! Am ajuns!
Ajungând în Konjsko! După un urcuș destul de dificil, fiind destul de în pantă traseul. Dar pentru cei leneși există și o posibilitate de a urca aici cu o mașină (mai ridicată) chiar din satul Dolno Konjsko, înainte de Lagadin. Deși noi recomandăm experiența pe jos! Mai ales că oricât de greu pare urcușul, și chiar dacă mai capeți câte o trântă, panorama te face să uiți de aceste detalii.
Comments