Saturday, December 31, 2011

Fortareata Visehrad Praga Cehia

Vișe+hrad înseamnă în limba cehă *castelul înalt*, așadar nu este o denumire care să ne uimească, mai ales având în vedere înălțimea fortăreței care se vede din multe puncte ale orașului. Sunt multe modalități de a intra în fortăreață. În poza de mai jos este cea folosită de noi, numită *Cihelna brana* și din ce ne-am dat noi seama părea intrarea oficială. Noi am nimerit aici din greseală.

Fortăreața Vișehrad se află chiar lângă râul Vltava, la ieșirea sudică din Nove Mesto (Centrul Nou). Se poate ajunge până aici pe jos (recomandat!) sau cu tramvaiul (nr 3, 7, 17 sau 21) sau desigur cu metroul. Sunt cam 3 km de aici până în centrul orașului.

Locul are o legendă tare faină atașată și anume că asta e prima locație a slavilor care se stabiliseră în Praga încă din cele mai vechi timpuri, locul unde înțeleaptă căpetenie Krok a decis să facă un castel. Defapt locul a fost construit de Vratislav al II-lea, primul conducător bohemian care să poarte denumirea de rege, pentru a scăpa de fratele său care acaparase castelul principal.
Intrarea principală în castel.
Se pot vedea zidurile imense ce împrejmuiau zona.
Ca multe alte obiective importante și Vișehradul a suferit schimbări majore în timp. Zenitul lui a fost în a doua jumătate a secolului 11, când Vratislav și-a transferat aici tronul, astfel că vechiul fort a fost remodelat în așa fel încât să găzduiască o regalitate. Din păcate perioada de glorie a încetat prin 1140 când Sobeslav și-a mutat tronul înapoi în Castelul din Praga.
Apoi castelul a rămas oarecum neîngrijit. Charles al IV-lea fiind apoi ocupat cu decorarea și întărirea Castelului din Praga și uitând de Vișehrad. Și cum acest lucru nu a fost îndeajuns, au urmat apoi războaiele Husite (Boemiene) când discipolii lui Jan Hus au asediat Boemia, urmând ca în octombrie 1420 castelul Vyșehrad să fie asediat și cucerit de către ei. După ce au scăpat și de husiți din păcate castelul a fost abandonat și a început să devină o ruină.

Abia în secolul 17 a început să renască castelul și totul fiind doar datorită familie Habsburg care a venit aici în urma războiului de 30 de ani și în 1654 a refăcut castelul într-o fortăreață de tip baroc.
Intrarea în cimitir și către catedrală. M-am gândit că sigur o să vă folosească să știți programul, mai ales că noi ne gândisem să facem niște poze de noapte cu panorama, dar se pare că nu prea puteam. Avertizările de hoți erau peste tot. Nici nu știu dacă e de bine sau de rău.
În 1869 pe teritoriul Castelului Vyșehrad a fost înființat și cimitirul *Vyšehradský hřbitov* care a devenit locul unde toți oamenii importanți ai Cehiei erau aduși să se odihnească. Aici se găsesc artiști, sculptori, scriitori, compozitori (Antonín Dvořák) și oameni de știință.
Era plin de floricele pe acolo după cum se poate vedea. Pe alocuri erau aduse chiar buchețele proaspete de flori. Mi-a plăcut că nu aveai acel sentiment mai creepy de cimitir.
După cum se vede nu lipseau nici lumânărelele.
Mi s-a părut frumoasă ideea de a avea toți oamenii importanți la un loc.
Deși în ziua când am fost noi, erau mai mulți turiști în zonă decât cehi. Ce-i drept era și înainte de Crăciun și probabil prifitau de weekend.
Mormântul compozitorului Antonín Dvořák.
Catedrala Sfinții Petru și Pavel văzută din cimitir.
Mormintele erau foarte îngrijite. nicio buruiană în plus!
Catedrala neagră din nou.
ieșirea din cimitir. și o listă mare de oameni.
plimbare prin istorie.
La un moment dat chiar se întunecase pe afară destul de mult încât ne gândeam că ne va prinde ploaia în interiorul cetății. Din fericire norul mare a aruncat doar câțiva stropi și a plecat.
Catedrala gotică ce datează din secolul 19, dar apoi reconstruită în secolul 20 în urma unui incendiu ce distrusese o bună parte din clădire.
Deși părea foarte întunecată de la depărtare, odată aflându-te în zonă vedeai că e chiar destul de colorată, mai ales în ceea ce privește cele 3 uși de acces.
Ușa principală plină de blazoane.
Mergând în părculețul de lângă catedrală unde am găsit un târg de Crăciun și desigur că ne-am mai încălzit cu câte un vin fiert, mai ales că fiind pe deal vântul nu prea ne menaja.

Wednesday, December 28, 2011

Mergand spre Visehrad - prima zi in Praga

După scurta vizită la Pivovarski Dum, am ieșit înapoi pe străduța principală numită Jecna și am mers drept înainte către Karlovo Namesti (piață). Asta după ce îmi consultasem bunul prieten *The rough guide to Prague* pe care îl achiziționasem cu 11,5 euro de pe BookDepository. Decisesem că e mai bine pentru noi să terminăm de văzut periperiile (orice nu ținea de centru, în cazul acesta) și apoi abia să ne aventurăm spre piața de Crăciun.

Mai ales că noi am aterizat în Praga sâmbătă pe 17 decembrie. Așa că erau încă destui turiști care mișunau prin centrul vechi. Visehrad părea departe de hoardele de turiști și se pare că am ales bine. Plus că a fost o plimbare plăcută. Mai ales dacă ești pasionat de poze, atunci e de rău, pentru că sigur ceva te va face să te oprești din 5 în 5 metri pentru a poza (de fiecare dată altceva).

Odată ajunși în Karlovo Namesti am început să admirăm bisericuțele din zonă. Apropo dacă locuiți în altă zonă a orașului se poate ajunge aici cu metroul (linia galbenă) sau cu un tramvai. Din ce am înțeles zona este un adevărat nod al tramvaielor, de aici putând ajunge oriunde în oraș. Asta explică și aglomerația constantă din zonă!
Apoi deschizând ghidul am aflat că nu e o bisericuță ci primăria (centrul administrativ) din Nove Mesto, adică a orașului nou. Clădirea datează din timpul lui Charles al 4-lea, după care este numită și piața (Karlovo Namesti) el fiind cel care a înfințat aici târgul de vite pe vremuri și fiind una dintre cele mai mari piețe din Europa și cea mai mare din Republica Cehă!
Și chiar lângă noi se afla Biserica Sfântului Ignațiu de Lovola.
În față se întindea parcul din piața lui Carol. Chiar și în preajma Crăciunului parcul tot arăta frumos! Și curat lacrimă în ciuda lipsei de coșuri de gunoi. Sau nu le-am observat eu.
Am mers în jos înspre intersecția cu strada Vysehradska, care promitea să ne ducă direct la țintă. Pe colț la Faustův dům am observat că era un mini târg de brazi care arătau tare bine.
Mai mergând puțin pe stradă în jos am ajuns la Mănăstirea Emauzy care se vede în dreapta pozei. O clădire impresionantă. Ne-a plăcut așa că ne-am rupt din timp și am intrat să explorăm curtea interioară.
Nu am găsit mare lucru, nefiind nimeni în zonă, dar am observat cu stupoare că fix în spatele mănăstirii se afla o terasă de vară părăsită. Bine.. văzusem eu de la intrare niște afișe cu bere, dar tot m-a mirat puțin combinația. Oricum din punct de vedere arhitectural, arată tare bine!
Vedere din spatele mănăstirii.
Apoi urmând șinele de tramvai am continuat să mergem. După 10 metri.. am descoperit încă o biserică. Fără exagerare în scurtul drum de la hotel până aici deja văzusem vreo 5. Ne-am amuzat puțin, am pozat și am continuat să mergem.
Sv. Jan Na Skalce (Sfântul Ioan pe o piatră)
Imediat lângă se afla această casă, superbă dar care părea părăsită. După câțiva pași însă remarc că avea un mare afiș pe poartă care anunța *come in! We are open!* deci se pare că nu am fost singurii turiști induși în eroare de look-ul exterior.
Poliția veghea o intersecție
Deși era sâmbătă, trecut de prânz străzile erau destul de pustii. Doar alți turiști rătăcind sau câte un jogger ocazional.
După cum spuneam, pe o distanță mică 2 biserici!
Și ajungem și în Grădina lor Botanică. Intrăm nestingeriți deși pe acolo era un panou cu o taxă nu se vedea nimeni în zonă care să o încaseze. Aceasta este doar una dintre cele 3 mari grădini Botanice din Praga.
Noi am bănuit că taxa este doar pentru sere văzând că totuși zona este deja mai populată și de populația autohtonă, nu doar de străini. Și în mare chiar părea un loc foarte frumos și liniștit.
Dar din păcate iarnă fiind nu prea aveai multe de admirat. Așa că mai mult ne-am plimbat ca într-un parc și apoi ne-am îndreptat spre ieșire.
Dar chiar înainte să coborâm panta finală am descoperit o mică curte interioară, foarte îngrijită, plină de verdeață și statui + băncuțe! Era locul ideal pentru un picnic sau pentru o ieșire romantică.
Aveai băncuțe și cu acoperiș în caz de ploaie.
Apoi ieșind din grădină am urmat liniile de tramvai până în stație, unde am observat ceva interesant. Nefiind așa mult spațiu pe stradă încât să aibă loc să construiască refugii, constructorii au ridicat șoseaua pe porțiunea aceea mică unde oprea tramvaiul, astfel încât să nu fie aproape nicio diferență de nivel între drum și tramvai. Și da, mașinile opreau fără nicio problemă și așteptau cuminți până când se închideau ușile tramvaiului fără să claxoneze.
Da, pe drum mai trecusem pe lângă o biserică. Dar nu pot nega. arată frumos așa văzute de la depărtare. Și noi deja ne amuzam copios de faptul că Praga e un adevărat oraș al bisericilor, deși cehii nu sunt chiar cei mai religioși conform opiniilor unor prieteni de vârsta mea.
and another one!
Bisericuța numită *Zvěstování Panny Marie*
După ce am admirat multe biserici a venit rândul pub-urilor. Și chiar am văzut vreo 5 aliniate unul lângă altul, fiecare având prețuri și oferte îmbietoare. Dar noi am mai continuat drumul, până am ajuns la o trecere pe sub calea ferată. Am trecut prin acel mic pasaj, am traversat strada și am ajuns pe mica alee în pantă numită Premyslova. Aici chiar de la început am avut ocazia să admirăm una din clădirile în stil cubist din Praga. Recunosc că mie nu prea mi-a atras atenția îndeajuns încât să o pozez.
Am rămas mult mai impresionată de clădirea de lângă și jucăușele raze ale soarelui. Plus că și mica tufă roșie de la geam a reușit să-mi fure privirea. Și ca să revin la subiect.. urmând mica străduță ajungeți chiar la intrarea în castelul Vyšehrad. Vizitarea este gratuită, nu se percepe nicio taxă!

Tuesday, December 27, 2011

Restaurant Berarie Pivovarski Dum Praga Cehia

Din ciclul unde poți să mănânci și să bei bine în Praga, vă prezint azi.. Restaurantul - berărie Pivovarski Dum se află la intersecția dintre străduțele Ječná/Lípová, mai precis la stația de tramvai 4, 6, 10, 16, 22, 23 - Štěpánská. Mai precis se află între linia de Metrou galbenă B - Karlovo náměstí și linia de metrou roșie C - I.P.Pavlova. Așa că se ajunge destul de ușor, fiind aproape de centrul orașului.

Eu știam de locație de la părinții mei care vizitaseră Praga în urmă cu ceva ani, doar că ei fuseseră atunci la Pivovarski Klub, un local pentru cei care adoră berea. Fiind în partea cealaltă a orașului noi nu am ajuns și acolo, dar este încă pe listă. Dar și aici vă puteți bucura de mai multe tipuri de bere speciale, asta pentru că sunt făcute chiar acolo de ei, restaurantul fiind și o micro-fabrică-de-bere. Așa că puteți încerca berea blondă, brună, roșcată sau din sortimentele cu fructe (banane, cireșe amare), bere-cafea, bere-șampanie și altele.

Cel mai mare șoc a fost să văd meniuri în rusă. Eram pentru prima dată în Cehia și nu știam (nici nu bănuiam că au atâția rusnaci care le trec pragul). Și nu mult a durat surprinderea. Deși eram primii care intraseră în local (cred că abia deschiseserăp când am ajuns noi, chiar înainte de ora 12).. la scurt timp ni s-au alăturat vreo 6 ruși foarte gălăgioși. Și atunci am avut al doilea șoc când am văzut că chelnerița noastră vorbea mai mult și mai bine rusă decât engleză!
Fiind prima oprire după aterizarea în Praga și cazatul la hotel, am decis că e bine să începem cu o bere clasică așa că am testat berea lor, numită Štěpán în varianta blondă și brună. Astea erau doar așa cât să ne țină companie în timp ce răsfoiam meniul.
Aici este separeul clasic de restaurant, localul având oareacum 3 părți. Cea care se vede mai sus, apoi chiar lângă ea, în colțul opus aflându-se berăria unde puteai sta lângă cazane și încă o sală mixtă (combinație de restaurant cu bere - arăta foarte ok) undeva mai în spate, asta pentru cei care doreau un eveniment privat.
Masa de lângă noi.
Privire înspre bar
Restaurantul - cu puțin înainte de invazia rusească
Când ne-au adus meniul.. nici nu știam ce să alegem, apoi ne-au căzut ochii pe un titlu *Little Things That Go Well With Beer* și am zis clar, de aici alegem! Așa că am comandat o porție de *Fried Moravian Cheese* (imagine de aproape) și ...
probabil cei mai buni cârnați mâncați în ultimul an! Și anume Sausage in Dark Beer Sauce. Noi am devorat porția! Și din ce am văzut apoi, nici supa de gulaș nu era deloc rea, deși noi eram fani al gulașului tradițional.
partea de berărie - cazanele de care spuneam
barul și berile la draft cu diverse arome
Intrarea în local! Chiar dacă pe dinafară nu pare mare lucru, părerea se va schimba odată intrați! Mai ales dacă mergeți acolo mai matinal, cum am fost noi. Am înțeles că după ora 17 se aglomerează și nu mai e la fel de plăcut.